Oboseală cronică, anxietate, vertij, tahicardie, hipotensiune arterială, tulburări de somn, vedere în tunel, senzație de leșin (sincopă), slăbiciune generală, dereglări de concentrare, tolerarea cu dificultate a efortului fizic... sunt doar cîteva dintre “măștile” dereglării sistemului nervos vegetativ.

Ce reprezintă Sistemul Nervos Vegetativ (autonom)?

Sistemul autonom controlează toate activitățile organelor noastre în mod automat, fără sa fie nevoie sa ne gândim la acest lucru și să le controlăm, trimițând semnale de la creier către inimă, plămâni, piele, glande sudoripare, lacrimale și sistemul digestiv.

Acest sistem cuprinde de fapt 2 sisteme (ramuri): cel simpatic (SNVs) și cel parasimpatic (SNVp). Imaginați-vă lumina rosie și verde a semaforului oragnismului dvs. Primul trimite semnale de stimulare a organelor (unda verde), în timp ce al doilea le obligă sa se relaxeze (unda roșie).

Ambele sisteme trebuie să funcționeze armonios pentru a adapta organismul în lupta cu stresul (atît cel psiho-emoțional, cît și cel fizic). SNVs ne asigură că suntem gata să acționăm - ridicândune frecvența cardiaca și respirația și sporind gradul nostru de sensibilitate - atunci când este timpul să răspundem la o urgență (de exemplu schimbarea locului de trai sau un traumatism suferit). SNVp ne asigură că acumulăm suficientă energie necesară ulterior pentru restabilirea organismului nostru după ce criza a trecut.

În cazul unui dezechilibru între creier și organism, se dereglează controlul sistemelor de organe, ele “neștiind” cînd să se activeze sau cînd să ia o pauză.

Care sunt semnele unui SNV dereglat?

Cele mai frecvente forme de perturbare a sistemelor autonome sunt responsabile de amețeli sau pierderi de conștiință de scurtă durată (sincope) cauzate de scăderi bruște ale tensiunii arteriale, mai ales după trecerea din poziție culcată în cea verticală sau invers.

Deoarece șistemul autonom controlează temperatura și simțurile, pacientul cu dereglări va observa uneori că își simte corpul mai cald sau mai rece, chiar și atunci când temperatura mediului ambiant în care se afla el a rămas la fel. Creșterea temperaturii și vasodilatația pot fi rezultatul anhidrozei (lipsa transpirației), iar din moment ce transpirația este o formă importantă de eliberare a căldurii, aceasta poate produce supraîncălzirea organismului.

Diminuarea funcției secretorii glandulare poate produce dificultăți la ingerarea alimentelor (salivație scăzută) și iritație oculară (lacrimație scăzută).
Atunci cînd este afectat controlul vezicii urinare și a intestinului apar: greața, vărsăturile și constipația severă, disfuncții erectile la bărbați.

Care sunt medicii specialiști care necesită a fi consultați interdisciplinar?

Deoarece dereglările SNV pot avea multiple “măști”, este absolut necesar consultația altor medici specialiști, pentru a exclude unele patologii grave somatice și a trata țintit patologia care stă la baza problemei. Aceștia sunt:

• Cardiologul;
• Gastro-enterologul;
• Endocrinologul
• Urologul;
• Pulmonologul;
• Oftalmologul;
• Ș. a. (în dependență de caz).

Cauzele Disfuncției SNV (în continuare DV)

Poate fi moștenită (disautonomia primară), cauzată de boli neurologice degenerative (disautonomie primară), sau dobîndită (disautonomie secundară).

Printre bolile însoțite de DV se numără:

• alcoolismul;
• bolile autoimune;
• diabetul zaharat;
• instabilitatea segmentului cranio-cervical;
• scleroza multiplă;
• sindromul Guillain-Barre;
• traumatismul coloanei vertebrale;
• fibromialgia;
• sindromul colonului iritabil;
• sindromul oboselii cronice;
• etc.

Pregătirea pacientului pentru vizita la medicul neurolog

1. Masurați-vă tensiunea arterială dimineața și seara, în decurs de cel puțin o săptămînă: - în poziție orizontală, și – după minim 3 minute de revenire în poziție verticală.
   Scăderile persistente ale TA sistolice (>20mm Hg) sau diastolice (>10mm Hg) după o revenire la poziția verticală (neasociate cu o creștere a frecvenței pulsului) sunt sugestive pentru un deficit vegetativ.
2. Notați-vă medicamentele administrate pînă la vizită (de ex., diuretice, antihipertensive,antidepresive, narcotice, insulina, barbiturice, blocanți beta-adrenergici și ai canalelor de calciu).
3. Lista completă a patologiilor dvs. concomitente și investigațiile efectuate.

Stabilirea diagnosticului

Pentru început, se vor efectua minimul de teste ce pun în evidență aceste probleme: măsurarea TA cînd pacientul se află culcat și repetarea măsurării după cel putin 3 minute de aflare în poziție verticală. Măsurări exacte se fac prin testul mesei înclinate (TILT), testarea răspunsului sudomotor (testarea funcției de termoreglare prin transpirație).

Testele și examinările suplimentare includ:

• Monitorizarea tensiunii arteriale și monitorizarea prin EKG;
• Testul presor la rece - evaluează funcția simpatică prin plasarea unei mâini a pacientului în apă cu gheață (1-4°C) și măsurarea ulterioară a TA la 30 secunde și 1 minut. Tensiunea sistolică și diastolică crește în mod normal cu 10-20 mm Hg.;
• Respirația profundă;
• Testul la hiperventilație - respirație excesivă voluntară, testul e utilizat pentru a identifica cel mai vulnerabil sistem al oranismului;
• Testul cantitativ reflex sudomotor axonal – permite cuantificarea transpirației indusă de acetilcolina (eliberată din fibrele simpatice postganglionare);
• Testarea intoleranței ortostatice;
• Testul de termoreglare prin transpirație;
• Manevra Valsalva - se cere pacientului să inspire adînc, să țină aerul în piept și să simuleze efortul defecației, fără a da aerul afară, timp de 10 secunde. Indicele Valsava se calculează din modificările frecvenței cardiace în timpul manevrei.

Nu ezitati să consultați medicul neurolog în vederea stabilirii unui diagnostic corect și tratament adecvat!