Cele mai importante elemente în diagnosticarea unei boli neurologice sunt acuzele, descrierea semnelor și simptomelor dumneavoastră, precum debutul maladiei și modul în care ele s-au dezvoltat. Pentru a diagnostica afecțiunea dumneavoastră, medicul vă va pune întrebări mai amănunțite despre simptomatica pe care o prezentați.

Diagnosticul impune o anamneză atentă ce cuprinde istoricul maladiei actuale, antecedentele personale și cele familiare, un examen clinic neurologic si general, precum si diverse investigatii paraclinice (analize de laborator, examene electrofiziologice, investigatii imagistice, etc.) adaptate fiecarui tip de patologie in parte.

Examenul neurologic cuprinde:

• Nervii cranieni. Se examinează în parte fiecare din funcțiile a celor 12 perechi de nervi cranieni.
• Motilitatea. Se controlează forța musculară, motilitatea activă şi pasivă a extremităților, precum și troficitatea musculară.
• Tonusul muscular. Se evaluează amplitudinea şi rezistenţa mişcărilor musculare. Se examinează prin inspecţie şi palpaţie modificările la nivelul diverselor grupe musculare, membrele superioare şi inferioare, pentru a verifica dacă există diferențe între cele două părți - dreaptă și stângă ale corpului dumneavoastră. Creșterea tonusului muscular sau scăderea tonusului muscular pot indica anumite probleme ale nervilor ce controlează diferite grupe musculare.
• Sensibilitatea. Se examinează sensibilitatea superficială şi profundă: simțul tactil, algic (dureros), termic (temperatură cald-rece), vibrator, mioartrokinetic.
• Reflexe. Se verifică reflexele osteo-tendinoase, cutanate, reflex de automatism medular, reflexe arhaice (în special la nou-născuţi şi sugari).
• Reflexe patologice. Reflexe patologice sunt cele care se pun în evidență în cazul unei leziuni a fascicolului piramidal. Cele mai cunoscute sunt: Babinski, Rossalino, Schaffer, Gordon, Chaddock, Oppenheim, Mendel-Bechterew, Marinescu-Radovici, clonusul.
• Coordonarea. Se controlează echilibrul, stațiunea și felul cum sunt executate mișcările extremităților, probele de coordonare, probele mişcărilor simultane.
• Examenul funcțiilor cognitive. Se cercetează starea de conștiință, atenția, memoria, concentraţia, reacţia precum și limbajul, percepția și recunoașterea, orientarea temporo-spaţială, înţelegerea informaţiei generale, raţionamentul şi gîndirea.
• Ortostatismul şi mersul. Se realizează prin colaborarea dintre sistemul nervos central şi diferite aparate şi sisteme ca: sistemul vestibular, sensibilitatea profundă conştientă şi inconştientă, sistemul extrapiramidal, analizatorul visual.
• Semne meningeale. Semnele pe care clinicianul le va căuta pentru evidenţierea iritaţiei meningiene sunt: redoarea cefei, semnul Kernig, Brudzinski şi Lesage (ultimul întîlnit la copii).
• Fundul de ochi. Se examinează oftalmoscopic fundul ocular (papila nervului optic: culoarea, conturul, arterele, venele, prezența reflexului macular).