Fiecare părinte s-a confruntat cu situații când copilul său caută răspuns la orice lucru și acțiune. Cel mai des, prin intermediul întrebării „De ce?”
Fiecare părinte s-a confruntat cu situații când copilul său caută răspuns la orice lucru și acțiune. Cel mai des, prin intermediul întrebării „De ce?” copilul încearcă să descopere tot ceea ce îl înconjoară. Aceasta este o etapă importantă în dezvoltarea copilului. De aceea, părinții trebuie să-și păstreze calmul și să ofere răspunsuri corecte celor mici.
Diana Coropceanu, neurolog-pediatru și președintele Asociației „Doctor Plus”, susține că la vârsta de 18-24 de luni copilul utilizează des întrebările: „a?”, „ce?”. La vârsta de 4-5 ani, copiii se află în perioada definitivă de dezvoltare verbală. Atunci ei utilizează frazele lungi şi pun următoarele întrebări: „de ce?”, „cum?”, „ce?”. Anume la această vârstă copilul începe să descopere lumea, este curios și dornic să inspecteze multe lucruri. Tot atunci se conturează personalitatea copilului, care poate fi modelată pe parcursul copilăriei.
Oferă răspunsuri la toate întrebările
Răspunsurile pe care le oferă părintele sunt utile pentru copil pe tot parcursul vieţii, deoarece au un rol esenţial în dezvoltarea intelectuală a copilului. Răspunzându-i la întrebări, încurajăm copilul să cerceteze sau să analizeze și îl ajutăm să-şi formeze o părere despre lumea și acțiunile din jurul său. La această vârstă, copilul are nevoie de un mediu prietenos, părinţi iubitori care să nu-i ignore întrebările. Astfel, părintele va deveni un aliat de încredere pentru copilul său.
Răspunsurile trebuie date corect și cât mai aproape de adevăr. În cazul în care nu avem răspunsuri la întrebările dificile sau indiscrete, îi vom promite copilului că îi vom oferi mai târziu un răspuns, deoarece orice întrebare merită și trebuie să aibă un răspuns. Uneori copiii pot fi încurajaţi să găsească de sine stătător răspunsuri la întrebările care îi frământă.
În niciun caz nu trebuie să ignorăm întrebările copilului sau să-i spunem să nu ne deranjeze. În acest caz, copiii pot să nu mai pună întrebări sau să se informeze din alte surse.
Refuzul de a răspunde la întrebări poate duce:
- la dereglarea comportamentală;
- la închiderea în sine;
- la pierderea interesului pentru învăţătură.
Răbdarea părinților – pusă la mare încercare
La această vârstă, întrebările stânjenitoare curg gârlă. Atunci când copilul adresează întrebări (De unde vin copiii?, De ce iarba e verde?, Ce este moartea?, De ce nu are frate? etc.), probabil, el este preocupat de aceste lucruri, are o stare de nelinişte, se află în dificultate şi, respectiv, caută un răspuns.
În unele cazuri, părinții ajung la limita puterilor fiind măcinaţi de întrebările copiilor.
Totuși, copilul necesită argumente, explicații, exemple. Părinții nu trebuie să-și manifeste nemulțumirea sau să se enerveze atunci când copilul pune întrebări. Încercați să-i oferiți copilului răspunsuri scurte, clare și nu-i încărcaţi mintea cu lucruri inutile, ce nu vor fi ușor asimilate de el.
Dr. Diana Coropceanu, medic neurolog-pediatru
Cabinet Medical ”DOCTOR COROPCEANU”