Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica și de a relaționa cu cei din jur.

Manifestările bolii sunt diferite de la o persoană la cealaltă, unele trăiesc în universul propriu, pe când altele au abilități ieșite din comun.

Spectrul tulburărilor autiste afectează 1 din 84 de copii, apărând de cinci ori mai des în rândul baieților, decât al fetelor. Primele semne ale autismului se dezvoltă aproape îndotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, deși această afecțiune este uneori diagnosticată abia mai târziu.

În mod tipic, părinții devin îngrijorați atunci când observă că fiul/fiica lor nu incepe să vorbească sau nu răspunde sau nu interacționează ca și ceilalți copii de aceeași vârstă.

Tulburările din cadrul spectrului autist afectează dezvoltarea biologică, psihologică şi comportamentală.

Cauzele specifice, precum și factorii biologici specifici care ar provoca apariţia autismului sunt încă necunoscuţi, deşi cercetările din ultimii ani au relevat existenţa anomaliilor şi disfunctionalităţilor în diverse regiuni ale creierului, diferenţe structurale, funcţionale sau chimice.

Experții pot observa primele semne ale autismului la copii înainte de vârsta de 3 ani.

Depistarea cât mai precoce a autismului este esenţială în evoluţia tratamentului pe viitor.

Primele semne ale autismului la copiii de până la un an sunt:

• Pasivitate excesivă - absența plânsului, absența mișcării, lipsă de interes în mediul înconjurător (adesea copilul nu plânge când îi este foame, nu se trezește peste noapte în primele luni de viață);
• Activitate excesivă - plânge în continuu, e neliniștit (fără legătură cu cauze medicale). Cercetările arată că bebelușii care plâng mult în primul an de viață au risc mai mare de a deveni hiperactivi în timpul copilăriei;
• Opune rezistență la alimentație/hrănire. Un procent mare de copii cu tulburări din spectrul autist manifestă dificultăți alimentare de severitate diferită: refuzul alimentației la sân, refuzul tranziției la biberon sau al tranziției de la alimentație lichidă la alimentație solidă. În multe cazuri aceste dificultăți sunt evidente în primele luni de viață;
• Lipsa contactului vizual direct cu oamenii. Copil nu are nici o problemă să privească obiecte, dar are dificultăți în a forma contact vizual direct cu oamenii;
• Lipsa reacției la vocea sau prezența părintelui. Bebelușul nu întoarce capul, nu răspunde la nume, nu zâmbește și nu gângurește. Trebuie făcută distincția între lipsa reacției la o voce și lipsa reacției la prezența părintelui: chiar dacă bebelușul nu aude, el/ea va reacționa la prezența părintelui. În orice caz, este necesară realizarea unui test de auz (audiogramă) înainte de a trage orice concluzie);
• Reacție de retragere când e atins de părinte (sau la atingerea oricărei alte persoane). Uneori orice contact fizic îl poate deranja. Acest lucru generează sentimente dificile pentru părinți, dar este important să li se explice că copilul nu îi respinge, ci are dificultăți cu regularea simțului tactil.

În al doilea an de viață, simptomele autismului devin și mai accentuate. În timp ce alți copii încep deja să pronunțe primele cuvinte și să indice lucrurile pe care și le doresc cu degetul arătător, un copil cu autism rămâne detașat de aceste comportamente firești. Astfel, semnele autismului specifice la aceasta vârsta sunt:

• Copilul nu pronunță cuvinte până la 16 luni;
• Copilul nu imită până la 18 luni;
• Nu formează propoziții din cel puțin două cuvinte până la 24 de luni;
• Copilul nu are interes față de lucrurile indicate de adulți;
• Copilului îi lipsește dorința de a atrage atenția asupra sa; lipsa de afectivitate;
• Nu are intenție de a răspunde când i se cere ajutor.

La copiii mai mari se observă și mai multe simptome:

• Ei nu doresc să imite un adult, nu i-au parte la activități de grup, nu interacționează cu copiii și nu-si fac prieteni;
• Nu au interes de ceea ce se petrece în jur, nu le place să fie atinși sau mângîiați;
• Nu pot folosi jucăriile în mod creativ, de obicei le aranjează în rând;
• Îi deranjează sunetele puternice sau glasuri și își astupă urechile cu mâinile;
• Nu reacționează când sunt chemați pe nume;
• Nu vorbesc sau vorbirea este ecolalică (repetă cuvinte sau fraze auzite);
• Nu pot sa ceară, nu pot să comunice, nu pot forma un dialog;
• Nu-și pot exprima dorințele și necesitățile;
• Se referă către sine la persoana a treia;
• Întâmpină dificultăți în înțelegerea sentimentelor;
• Nu înțeleg multe întrebări, folosesc cuvinte denaturate, agramatisme;
• Nu înțeleg glumele, sarcasmul.

Tratamentul copiilor autiști

Diagnosticarea și tratarea cât mai precoce îl poate ajuta pe copilul cu autism să se dezvolte la potențialul său maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este îmbunătățirea capacității generale a copilului. Strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecărei persoane în parte și resurselor acelei familii. Totuși, în general, copiii cu autism răspund cel mai bine la tratamentul bine structurat și specializat.

În prezent există mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:

• Analiza Aplicată a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis);
• Tratamentul și Educarea Copiilor cu Autism și alte Tulburări de Comunicare Asemănătoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children);
• Terapii specializate: logopedie, terapie ocupațională, fiziokinetoterapie.

Parinții, care au un copil cu autism trebuie să aibă o abordare proactivă pentru a învăța despre această afecțiune și despre tratamentul ei. De asemenea, este necesar ca părinții să aibă grija de ei înșiși, astfel încât să poată face față încercărilor la care sunt supuși având un copil cu autism.

Nu ezitați să consultați medicul neurolog-pediatru și specialistul psiholog-logoped în vederea stabilirii unui diagnostic corect și tratament adecvat!