Alzheimer

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Această boală se asociază și cu tulburări de comportament de personalitate pierderea abilității de a gândi corect și abilității de a efectua activitățile zilnice. Persoanele apropiate de obicei membrii familiei observă modificările la început deși aceste modificări pot fi sesizate și de bolnavi.

Nu se cunoaște cu siguranță cauza ce provoacă boala Alzeimer dar este posibil să existe mai multe cauze. Câteva din deteriorările produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmițători) în principal acetilcolina ce permit neuronilor să funcționeze normal.

Deși majoritatea pacienților cu boala Alzeimer nu au în istoricul familial această boală riscul de a face această boală este mai mare în cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de Alzheimer.

Anumite studii au sugerat că zincul și aluminiul ar avea un rol în declanșarea bolii dar acestea nu au fost susținute prin dovezi care să susțină aceste teorii. Totuși medicii sugerează că cauzele bolii Alzheimer sunt următoarele:

• predispoziţie genetică;
• distrugerea unui număr mare de celule nervoase;
• modificări legate de vîrstă în organism;
• traumatisme craniene;
• tumoare pe creier;
• intoxicaţii cu metale toxice;
• hipotiroidism.

SIMPTOMELE ALZHEIMER

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer.

Multe persoane în vârstă se îngrijorează atunci când apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele în varsta de 60-70 de ani este un lucru obișnuit dar numai unii dintre aceștia cu pierderi ușoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer.

Exemple ale pierderii memoriei cauzată de boala Alzheimer includ uitarea:

• unei experiențe în totalitate;
• interpretării ceasului sau condusul mașinii;
• evenimentelor recente de genul uitarea faptului că a lăsat aragazul deschis;
• unei persoane în totalitate.

Boala Alzheimer se însoțește de asemenea de modificări de comportament de gândire sau tulburări de personalitate. În fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal în societate. Simptomele variază pe măsura ce boala progresează.

Asociația pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer.

Acestea sunt:

1. Pierderi de memorie ca uitarea informațiilor memorate recent nume sau numere de telefon;
2. Dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor ca prepararea unei mese;
3. Tulburări de limbaj uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobișnuite;
4. Dezorientarea temporo-spatiala uitarea adresei;
5. Tulburări de judecată ca îmbrăcarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectivă;
6. Probleme cu gândirea abstractă ca imposibilitatea de interpretare a numerelor;
7. Punerea anumitor obiecte în locuri neobișnuite de exemplu fierul de călcat în frigider sau ceasul în bolul de zahăr;
8. Tulburări ale dispoziției ca modificări rapide ale stării de spirit de la calm la plâns și apoi la furie aparent fără motiv;
9. Modificări ale personalității de la confuzie suspiciune teamă la dependență de un membru al familiei;
10. Lipsa initiațivei manifestată prin somnolență continuă vizionarea la televizor toată ziua și refuzarea efectuării activităților zilnice obișnuite.

Simptome ce pot fi prezente dar nu sunt întotdeauna prezente:

• Susținerea cu fermitate a unor credințe false cum că cineva fură de la o persoană (deziluzii);
• Senzații că aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinații);
• Lipsa de interes pentru activitățile înconjurătoare sau separarea de prieteni și familie;
• Activități repetate fără un scop anume ca închisul sau deschisul unei poșete împachetatul și despachetatul hainelor repetarea unor întrebări;
• Agresiune fizică sau verbal;
• Imposibilitatea de a controla anumite impulsuri ce pot duce la acțiuni nepotrivite;

DIAGNOSTICAREA

Diagnosticul de boala Alzheimer se pune după eliminarea altor posibile boli. Medicul specialist va cauta alte cauze de demență înainte de a pune diagnosticul de boala Alzheimer.

Este important să se elimine diagnosticul de delirium atunci când simptomele se instalează brusc deoarece delirium tremens este o afecțiune ce necesită terapie de urgență.

Boala Alzheimer este diagnosticată în urma istoricului medical și examenului fizic. Adițional se fac examinări ale statusului mental și evaluarea stării de sănătate mentală. Aceste examinări presupun acțiuni simple pentru verificarea orientării. De obicei este indicat ca în timpul examinării să fie prezent și un membru al familiei sau o persoană apropiată pacientului.

Membrul familiei poate da detalii asupra vieții de zi cu zi a pacientului memoria acestuia și modificările de personalitate.

Investigații ca tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) sunt folosite pentru vizualizarea modificărilor de la nivelul creierului ce pot fi legate de memorie și de instalarea bolii Alzheimer. Alte două investigații imagistice tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și tomografia cu emisie de foton (SPECT) sunt utile în anumite cazuri dar nu sunt efectuate de rutină.

TRATAMENT

Deși nu există un tratament care să vindece boala Alzheimer există multe mijloace de a menține calitatea vieții bolnavului și a menține starea de activitate a persoanei.
Tratament inițial

În prima fază imediat după diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanțe printre care hidroclorhidrat de donazepil galantamina și rivastigmina pot îmbunătăți temporar memoria și gândirea afectate de boală. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase și pot să nu îmbunătățească simptomele la unii pacienți. Deși inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor ei nu încetinesc progresia bolii. Cu toate acestea experții recomandă inhibitorii de colinesterază ca prima linie în tratament.

Un alt medicament numit memantin poate fi folosit singur sau în asociere cu inhibitorii de colinesterază pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul acționează altfel decât inhibitorii de colinesterază dar nici acest produs nu incetinește progresia bolii.

Alt aspect important al terapiei inițiale reprezintă detectarea și tratarea altor probleme medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu depresia apare la aproximativ 50% din pacienții cu Alzheimer în special în primele faze ale bolii atunci când aceștia sunt conștienți de diagnostic și de prognosticul prost. Depistarea și tratarea acestor condiții asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea și maximiza abilitățile restante ale pacientului.

În faza tratamentului inițial trebuie clarificate anumite aspecte alături de familie:

• îngrijirea de care are nevoie pacientul;
• persoana sau persoanele care-l vor avea în grijă și supraveghere pe pacient pe măsura ce boala va avansa;
• aspectele bolii pe masură ce aceasta va avansa;
• planning-ul pentru terapia și îngrijirea bonavului.

Educarea familiei sau a persoanelor care au în grijă un bolnav cu Alzheimer este esențială pentru oferirea îngrijirii optime. Îngrijitorii trebuiesc educați cu privire la problemele ce pot apărea și la evoluția bolii.

Tratament de întreținere

Terapia cu inhibitorii de colinesterază se continuă până când nu mai este eficientă și se întrerupe în momentul în care pacientul nu tolerează efectele adverse ale acestor medicamente.

Examinarea fizică periodică de către un medic specialist evaluează răspunsul pacientului la terapie detectează problemele nou aparute monitorizează simptomele și oferă educație continuă familiei sau persoanelor care se ocupă de ingrijirea bolnavului. Pe masură ce boala progresează se revizuiește tratamentul și se analizează tulburările de comportament sau alte probleme aparute. Se recomandă consultația medicului la interval de nu mai mult de 6 luni.

Este importantă examinarea pentru detectarea altor boli. Tulburările de vedere și de auz artrita afecțiuni ale glandei tiroide bolile renale sunt probleme frecvent apărute la persoanele în vârstă și pot agrava simptomele date de boala Alzheimer. Artrita face dificilă deplasarea fără ajutor; tulburările de vedere sau de auz pot determina agitație anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afecțiuni crește calitatea vieții bolnavului și ușurează sarcina ingrijitorului.

Majoritatea pacienților cu Alzheimer pot fi îngrijiți la domiciliu de un membru al familiei sau un prieten cel puțin până când boala devine severă. Sarcinile îngrijitorilor variază de la menținerea unui mediu înconjurător sigur și îmbrăcarea bolnavului în fiecare zi până la găsirea unor soluții de a rezolva sau minimiza tulburările de comportament ca tulburările deviante și de somn. Nu există o terapie singulară care să fie utilă la toți bolnavii.

Tratament în stadiile avansate

Pe masură ce boala avansează asigurarea îngrijirii devine din ce în ce mai dificilă. Asigurarea îngrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil indiferent de pregătire sau de devotament față de persoana bolnava. Internarea bolnavului într-o instituție poate fi o decizie foarte dificil de luat dar în unele cazuri instituțiile specializate în tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai bună soluție.

Tratament în stadiile terminale Deoarece boala Alzheimer evoluează și simptomele se înrăutățesc în timp unele persoane aleg să discute anumite probleme legate de îngrijirea pe care o vor și de problemele legale ce o să apară. Aceste persoane aleg să-și scrie sau să spună dorințele atâta timp cât încă sunt în deplinătatea facultăților mintale. Unii bolnavi doresc să încerce toate terapiile ce prelungesc viața pe când alții preferă măsurile care mențin confortul fără a prelungi viața.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor în momentul diagnosticarii bolii Alzheimer trec prin stări de furie spaimă depresie anxietate și îngrijorare în legătură cu viitorul.

Deși boala evoluează de-alungul timpului anumite persoane sunt capabile să-și continue activitățile obișnuite timp de mai mulți ani chiar dacă la un nivel redus.

Probleme frecvente cu care se confruntă persoanele cu Alzheimer și familia acestora sunt:

• dacă să mai conducă mașina sau nu. Persoanele în fazele precoce de boală trebuiesc investigate periodic pentru a se stabili dacă pot sau nu să conducă în siguranță. Membrii familiei pot detecta modificări în comportamentul la volan prin simpla călătorie în mașină.
• măsurile legale și financiare ce trebuiesc luate. În perioada urmatoare diagnosticării bolii este indicată scrierea unui testament și desemnarea unui avocat.

Aceste măsuri sunt dovada că dorințele privind terapia sunt documentate.

În fazele inițiale ale demenței sunt utile următoarele sfaturi:

• realizarea sarcinilor în concordanță cu abilitatile. Efectuarea anumitor activități poate dura mai mult timp decât în trecut dar dacă persoana este hotărâtă să facă acea activitate este indicat să continue. Se recomnadă anumite schimbări. De exemplu în cazul în care gătitul devine o problemă se recomandă alte activități care sunt realizabile ca ajutorul la cumpărături planificarea sau așezarea mesei sau realizarea de rețete mai ușoare.
• modificarea locuinței în așa fel încât acesta să fie un loc sigur. De exemplu stabilizarea covoarelor cu ajutorul unor cuie punerea de suprafete nederapante în cadă asigurarea aragazului cu stingător automat pentru flacără în cazul în care există probleme de memorie.
• asigurarea unei alimentații sănătoase. Este important ca dieta zilnică a persoanei cu Alzheimer să conțină fructe legume și cereale. În cazul în care greutatea este mică și nu se reușește creșterea ei se indică suplimentele nutritive.
• programarea activităților în momentele din zi în care capacitățile intelectuale sunt maxime. Poate fi indicată creerea unei rutine care să nu varieze mult de la o zi la alta. Persoana poate fi mai puțin frustrată dacă activitățile se efectueză după un anumit orar sau program zilnic.
• rezolvarea problemelor de memorie în mod creativ. Utilizarea de liste etichete sau alte modalități care să ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activităților zilnice pe un calendar sau o agendă și poziționarea acesteia într-un loc vizibil. Înainte de a merge într-un loc este indicat să se noteze pe un biletel locul unde se intenționează să se meargă adresa și modul de întoarcere acasă chiar dacă au mai fost efectuate de mai multe ori în trecut aceste activități.

INFORMAȚII PENTRU PERSOANELE CARE ÎNGRIJESC BOLNAVII CU ALZHEIMER

Majoritatea pacienților cu Alzheimer sunt îngrijiți la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Îngrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atât din punct de vedere fizic cât și emoțional dar există modalități de a face mai ușoară această perioadă de ingrijire.

Una dintre cheile către succes este reprezentată de educarea îngrijitorului. Pot fi luate măsuri pentru a maximiza abilitățile restante ale bolnavului pentru a stăpâni problemele ce apar pe parcurs și a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului cât și a îngrijitorului. Trebuie de reținut că îngrijirea unei persoane poate fi o experiență pozitivă atât pentru îngrijitor cât și pentru bolnav.

În cazul îngrijirii unui bolnav cu Alzheimer scopul este de a menține sănătatea și siguranța pacientului. Un mediu sigur alimentație corespunzatoare somn regulat igienă corespunzatoare și rezolvarea promtă a altor afecțiuni medicale sunt importante pentru binele general al pacientului. Realizarea unui mediu înconjurator sigur prin ordonarea camerelor utilizarea de încuietori la uși și la dulapuri. Menținerea unei nutriții corespunzatoare se realizează prin transformarea mesei într-o experiență pozitiva. Poate fi necesar să se servească alimente ce pot fi mâncate cu mâna ce pot fi mai ușor manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indică acompanierea pe tot parcursul mesei și limitarea posibilităților alimentare pentru a scădea confuzia.

Tulburările de somn se rezolvă prin descurajarea somnului în timpul zilei și administrarea unui pahar de lapte cald înainte de culcare.

Incontinența vezicală cât și cea fecală se rezolvă prin încurajarea mersului la toaleta de mai multe ori în timpul zilei și restricția lichidelor înainte de culcare.

Rezolvarea problemelor comportamentale și de pierdere a abilităților mentale reprezintă cea mai mare provocare pentru persoanele ce îngrijesc un bolnav cu Alzheimer. Strategiile pentru abordarea acestor probleme nu duc la eliminarea lor dar le fac mai ușor de acceptat. Persoana bolnavă trebuie lăsată să ia decizii atâta timp cât încă mai poate face acest lucru.

Persoana trebuie ajutată să se descurce mai usor în mediul înconjurător. Se pun etichete pe obiectele înconjurătoare și se înconjoară pacientul cu obiecte familiare de genul fotografiilor.

În cazul modificărilor comportamnetale trebuie reamintit trecutul persoanei și trebuie interpretat dacă nu cumva acele manifestări reprezintă modalitatea persoanei de a continua activitățile sau obiceiurile din trecut.

Abordarea simptomelor de agitație și dezorientare apărute seara se realizează prin aprinderea luminilor în casă și prin impunerea unei activități pe care bolnavul să-și focalizeze energia.

Pentru realizarea unei bune comunicări nu sunt necesare discuțiile în contradictoriu cu bolnavul. Trebuie oferite asigurări și trebuie canalizată atenția acestuia asupra altor activități. Se inidică folosirea de cuvinte și propoziții simple ușoare și familiale.